Caută
  • Adrian Grauenfels

Poezia Naiva a Lumii

Stefan Teodor Cabel

Din POEZIA NAIVA a LUMII autori: Dumitru Ichim și Adrian Grauenfels Editura Saga 2020

Am citit de curând o carte, al cărei conținut mă cam bântuie de aproape două săptămâni. Din poezia naivă a lumii, editura Saga 2020 (o antologie).

Am încercat să mă detașez cu o atitudine critică cu privire la stilul abordat, dar m-a dominat o bucurie a lecturii căreia m-am abandonat cu plăcere. M-am gândit de unde chestia cu poezie naivă? Este o sintagmă potrivită prin folosirea sa de către Adrian Grauenfels când a conceput volumul „Din poezia naivă a lumii” atât timp cât conceptul de artă naivă există și are reprezentați notorii, mai ales în pictură. Victor Ernest Masek în Arta naivă, editura Meridiane, 1989, scrie în cartea sa: „Pentru toți acești artiști mirajul universului inedit promis de viața și arta popoarelor primitive răspundea încercării chinuitoare de a se regăsi de fapt pe ei înșiși, propria puritate, în afara ipocriziei, convențiilor și stereotipiei unei culturi oficiale resimțite ca sterilă.” Și se referea la: „Paul Gauguin începea o altfel de îmbarcare spre utopicele insule ale naivității, cea care căuta în spațiul geografic, real, urmele unei expresivități primitive a popoarelor naturale, o expresivitate plină de forță, extaz solar și de o intensitate cromatică instinctivă. El le va regăsi în insulele Oceaniei. în urma lui Gauguin, Kandinsky le va căuta în Africa de Nord; Nolde în mările sudului și în Japonia; Pechstein în insulele Palau, în China și în India; Segall în Brazilia; Klee în Tunisia ș.a.m.d.” Poetul Dumitru Ichim face acest lucru în literatură. Ceea ce se impune tranșant în poezia naivă a volumului, în special a poetului Dumitru Ichim este naturalețea, sensibilitatea nedisimulată, exuberanța, sinceritatea, originalitatea. Este aici un impact major între civilizații. Muntele indienilor, istoria, educația creștinului Dumitru Ichim, Psalmii lui David, filozofia creștină. Acestea sunt foarte bine întrepătrunse prin substanța textului. Și altceva, un act reparatoriu, omul alb recunoaște suferința produsă, nu personal, de cei dinaintea lui, nu neapărat din neamul său, suferința produsă triburilor indiene de pretutindeni de fapt. Poezia „Doliul alb” este marcată de tragism, de durere. „Omul Alb ne-a vânat/ până când dintre noi/ au rămas doar munții și apele/ cu numele nostru. ”(pag 12) Întâlnim starea de empatie, a intra în pielea celor despre care se scrie; „poezii pe care le-am scris în British Columbia în duhul indienilor de pe aici,” spune autorul într-o conversație avută pe acest subiect. „dar Omul Alb nu înțelege/ nici un grai de-al pădurii,/ decât limba-i de sârmă ghimpată/ rupând căprioarelor carnea. (IMNUL SOARELUI CĂTRE WAKAN – TANGA)

Nu pielea, / ci tobele noastre sunt roșii,/ ca inima/Atotputernicului Wakan-Tanga,/ ca flăcările/ iubirii din arderi de tot, / ca buzele/ ce-au sorbit din sărut neapusul rubin/ și cântă/ ca duhurile roșii prin arțari:/ „I-ya-he na-ko-da, e-ha-ge na-ko-da, / e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,/ i-ya-he, e-ha-ge na-ko-da...''

TEEPEE, înseamnă cort. Reprezentarea mentală este eliberată să circule colorând denotații: „Teepee/ sunt hărțile noastre în formă de con, (…) Fiecare lucru are un teepee/ pentru duh bântuind lăuntricul lui. (…) Niciodată să nu te încrezi/în cel nenăscut în teepee. / În afara cuvântului/el își are sălașul,/și-atât de departe de numele lui,/ că lacul și codrul și marea/ sunt scrise de el pe hârtie,/ hârtie uscată, vopsită și tare/ ca inima Omului Alb.”

„Din soare,/numai atât ați putut să-nțelegeți?/ Doar umbra? (UMĂRUL PĂRINTESC AL LUI YOHO) E prag de păduri, dar nu e doar lemn,/ e prag ca de ape,/ dar nu e ascuns pe sub lotus,/ ci-n inima Taborului din rouă/ Eu sunt ușa !,/ a zis Fiul Meu către voi,/ nu poartă,/ tot ce-ngrădirea și-ar dori mai mult. (PRAGUL DE SUS AL LUI YOHO). Admirând civilizația autohtonă sentimentele trăitorului se manifestă din preaplinul spiritual, aici filozofia creștină. Sincronizarea conceptelor ține doar de deschiderea intelectuală și sufletească a celui care o face. Sau în „ZIMBRUL ALB”: „ Și a fost seară/ precum oarecând pentru Iacob./ Și a fost dimineață/ precum în ziua a treia. / Dormisem lângă miezul de noapte/ și Yoho purta ieslea în primul colind/ cu-n Prunc gângurind/ zimbrului alb al Vârfului de Munte.” La Adrian Grauenfels: „undeva ciulinii/acoperă o mare câmpie/ bântuită de capre/ desigur, femeile te tulbură/ lipsa lor fantomatică/ pe care o desenezi: trup tânăr/ ieșind din penița stiloului” (Algeria din lavoar) :

Mai semnează: Adrian Munteanu, Barbara Fant, Judita Vaiciunaite. L. Ash Williams: „Mă gândesc la tot ce am moștenit, / toate trupurile îngropate pentru ca eu să fiu aici/ și să rămân aici, cum m-am născut prin durere/ cu recunoștință în oasele mele”. La Peter Payack este altceva: Toți cei 74 miliarde de locuitori care au populat cândva planeta sunt invitați la o petrecere./ Invitația este la ora 8 seara .. și spre surpriza mea/adresa este apartamentul meu. (Cea mai faină petrecere), Marilyn Chin, Beth Gylys: „Ei nu sunt făcuți din curbe și umbre./nu poartă fuste pentru a putea sări de sus și a te provoca/ cu ochiul, nici nu-și clatină părul, nici nu îl rotesc./ Nu e dificil să zăpăcești bărbații pentru a-i atrage:/o mișcare de șold sau, vino la ei cu fesele/ înfundate în blugi decolorați - le lipsește flerul estetic. (Problema poemelor de dragoste despre bărbați); Rowan Ricardo Phillips, Lucille Clifton, Enzo Surin, Phillis Wheatley, Hana Fratu, Alberto Ríos, Julio Cortázar, Jericho Brown.

O incursiune deosebită în literatura lumii prin diversitatea pe care o realizează. Mulțumesc pentru volum poetului Dumitru Ichim!

Mulțumim scriitorului STEFAN TEODOR CABEL pentru onoarea de a prezenta recenta "DIN POEZIA NAIVĂ A LUMII, Editura Saga, Israel

Autorii


62 afișare0 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate

Subscribe to Our Newsletter

© 2020 SAGA PUBLISHING