Caută
  • Adrian Grauenfels

Mahai - Umor

BODY BUILDING


Era odată un mare meşter – muncitor la fabrica de tractoare din satul Blucucceni-Deal. Azi – venea la servici, mâine – ba, aşa că şeful lui i-a atras atenţia să nu mai să lipsească de la lucru, fin’că dă faliment. La care muncitorul i-a răspuns că nu face să se răstească la el pe tonul ăla, că oricum n-avea ce face la servi ci, neavând comenzi de tractoare, şi că mai bine-ar face să mai sondeze piaţa, să stabilească o strategie de marketing adecvată împrejurărilor, să se preocupe mai îndeaproape de look-ul firmei, printr-o campanie publicitară mai agresivă şi mai la obiect, pe mai multe planuri, şi-abia după aia să vină să-i comenteze lui. Toate acestea, muncitorul le-a spus scurt, retezat, având întipărită pe faţă indignarea şi surprinderea celui acuzat pe nedrept. El a mai spus: „Şi, la o adică, mi se rupe de fabrica ta.“

Dar nici şeful nu era născut ieri. El a cumpătat bine şi-a întors pe toate feţele ce avea să răspundă. Apoi, s-a dus să-şi cumpere un pachet de Carpaţi. Halal patron, zicem noi, care fumează Carpaţi.

Întorcându-se a doua zi la servici, a văzut că muncitorul lipsea. „Ei, fir-ar să fie!“ a spus el răspicat. Ca patron ce era, însă, nu-şi putea permite să oprească producţia din cauza unui muncitor. Aşa că puse cu vânjoşenie mâna pe mătură şi începu să ştargă păienjenii de la colţurile halei. Aici, autorul ia o pauză, îşi trage sufletul, îşi drege vocea şi descrie dintr-o răsuflare hala în care funcţionează fabrica de tractoare din Blucucceni-Deal. Apoi se odihneşte un pic şi îşi continuă povestea în mod normal.

A treia zi, muncitorul îşi făcu din nou apariţia la lucru. Şeful îl văzu şi, cu dinţii scrâşnind, îl întrebă unde-i cererea de învoire, aprobată de inginerul şef de secţie.

„Unde-i cererea de învoire, aprobată de inginerul şef de secţie?“ întrebă el cu dinţii scrâşnind din dinţi. La o asemenea impertinenţă, muncitorul îi pocni una peste meclă. De nervi, şeful puse mâna pe un capsator şi-i capsă muncitorului urechile. Luat prin surprindere, acesta începu să zbiere „Aaaaa!“. Dar nimic nu-l mai putea opri pe patron din furia sa devastatoare. Punând o mână pe birou şi cealaltă pe scaun, începu să facă culturism.

„Ce faci, bă?“ îl întrebă atunci muncitorul.

„Mă antrenez, nu se vede?“

Pentru că şeful ştia că n-are destulă putere să-l bată pe muncitor, începu să lucreze la muşchi. La terminarea acestui istovitor antrenament, deja tonusul muscular îi crescuse foarte mult. Medicul de familie îl felicită. Nevastă-sa începu să-l iubească şi mai tare. Iar un vecin de bloc avu un vis premonitoriu despre sfârşitul lumii. Care s-a şi adeverit. Iată unde duce culturismul.

172 afișare0 comentariu

Subscribe to Our Newsletter

© 2020 SAGA PUBLISHING