LUPII   (Amintiri din Siberia)
                             Joel Ozy 
 
      
       Autoarea  acestei cărți, Maria Spânu Cemartan, este una din victimele  regimului stalinist instaurat în Basarabia (Republica Moldova)  în 1945 după victoria rusească în cel de al doilea război mondial când încep  rafuielile cu o parte a populației din diferite motive. Tragicul destin al autoarei începe odată cu deportarea ei,a familiei ei și încă a sute de mii de moldoveni în Siberia începând cu primul val în  13.6.1941 și ulterior al doilea val după 1945. Aceste evenimente autoarea le povestește cu mult talent , emoționant, într-o limba moldovenească deformată în timp, după cum afirmă  savantul lingvist Eugen Coseriu, consătean al autoarei dar trăit mult timp în afară țării.Autoarea s-a  născut în satul Mihailenii Vechi, județul Bălți într-o familie de oameni simpli,muncitori vrednici care și-au construit o gospodărie care le asigura toate cele necesare unui trai bun.
În satul lor erau multe gospodării de acest fel iar oamenii se  respectau și trăiau în armonie și liniște.
     Poveștile descrise în carte  sunt dureroase. După război bolșevicii au făcut nedreptăți localnicilor înstăriți: furturi ,violuri,confiscări de alimente și de averi,etc.
Această situație din anii 1946-1947 a condus la înfometarea populației, obligându-i prin foame să între în colhoz.Activiștii comuniști luau din case  totul și transportau la Moscova lăsând populația să moară de foame.Astfel s-a ajuns și la multe cazuri de canibalism consemnate în arhive.La vârstă de 7 ani(1949) este deportată în Siberia  împreună cu tatăl, fratele și bunica. Mama ei a murit de tifos la numai 26 de ani în epidemia care a bântuit în  satele basarabene prin anii 1943-44. Motivele deportării: comuniștii instalați în Basarabia l-au acuzat pe bunic de faptul că copiii lui (tatăl scriitoarei și încă doi frați) au luptat în armata  română împotriva rușilor și tatăl autoarei a ajutat cu provizii armata română, deci dușmani ai poporului. În Siberia erau trimiși în special tinerii(ca forță de muncă) iar bătrânii  împărțeau pedeapsa în închisori și lagăre de concentrare(precum cel din  satul Briceva unde ia fost trimis bunicul ei și unde voi reveni în continuare).Autoarea  povestește cu lux de amănunte despre cei 7 ani petrecuți  de ea în Siberia înghețată la -50 de grade și fără îmbrăcăminte călduroasă.Plecarea a fost din gara Bălți în vagoane de vite,înghesuiți,fără condiții  sanitare, fără mâncare , cu multe povești triste și morți în cele 3 săptămâni de circulație până la destinație în cătunul DOLGOVA din Ural. 
      La destinație i-a așteptat Taiga siberiană cu condițiile inumane de trăit.
Condițiile precare de locuit,frigul, lipsa de mâncare,condițiile sanitare grele,muncă istovitoare în colhoz pentru îndeplinirea normei, animalele sălbatice care-i vizitau și-n special pericolul haitelor de lupi iarna ,comparate de autoare cu fiarele comuniste lăsate acasă.Mersul la școală fără îmbrăcăminte în zile foarte friguroase era de neconceput. Mult accent se pune în carte pe faptul c-a fost obligată să  renunțe la la credință ei și la rugăciunile creștinești  pe care le  știa din casa  părintească. Conducerea locului nu le acceptă și trebuia  să să închine și să se roage în secret. A intervenit arestarea tatălui și a fratelui pentru furt (culegerea boabelor  de grâu rămase neculese pe câmp). Pedeapsa 10 ani închisoare.  Rămasă fără tatăl ei lângă ea a fost nevoită să accepte orfelinatul
dintr-un  sat alăturat (1953) unde a petrecut 3 ani până la eliberare.
În perioada deportării familia ei din Moldova a întrerupt corespondență cu ea de frica regimului(nici vorbă de vizite).
    Revenită acasă din deportare în 1956(la 14 ani),singură,fără tată și fratele ei care erau  încă arestați în Siberia,fără bunica ei care era sprijinul ei moral și care între timp murise, începe să se confrunte cu nouă situație. Rămasă fără casa părintească și pământul familiei confiscate de stat și fără  viza de reședință în satul ei natal, este înfiată de către o rudă.
     Începe să învețe și termină târziu 8 clase și la seral un Colegiu de Comerț. Pentru a se întreține lucrează  croitorie. Este măritată la 17 ani și își  construiește o familie frumoasă  cu doi copii și nepoți. Unul din băieți, teolog , a ajutat-o să se întoarcă la credință pe care o părăsise   și să înțeleagă că  Isus i-a salvat viața. Începe să creadă în Isus și devine foarte evlavioasă. Ieșită la pensie la 55 de ani se implică în rezolvări de probleme sociale.

 

 Se lupta pentru:
-restituirea averilor celor deportați
-deschiderea granițelor la Prut și reunirea cu România
-cere cetățenie română (1992)
-demască fărădelegi în presă locală
-cere predarea religiei în școli
-previne lumea de timpurile diabolice ce s- ar putea întoarce dacă  vor fi indiferenți.

     Autoarea  este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a publicat 8 cărți în care  își deapănă amintirile, iar cartea “ LUPII” care este la a treia ediție si este tradusă în limba engleză și rusă. În 1992 în urma unor lupte locale în  Republica Moldova ,lăsată  cu multe  victime, s-a desprins  Republica Transnistreană în care linia Nistrului este probabil văzută de unii că linie strategică de viitor. Am lăsat la urmă referirea la singurul loc în carte  în care se  vorbește  despre existența evreilor pe teritoriul basarabean. Este vorba de satul BRICEVA unde a fost un lagăr de concentrare și unde  una din victime a fost bunicul scriitoarei Grigore Spânu închis și omorât  pentru același motiv care a condus la deporta-rea familiei. Autoarea povestește despre vizita ei în acest loc în anul 2015 pentru a încerca să vadă locul în care a fost omorât bunicul ei. N-a găsit urme. Aici a întâlnit însă o singură persoană ,o femeie de 87 de ani, Alexeeva  Alexandra, care își amintea perioada lagărului din BRICEVA când fiind  poștărița la vârsta de 16-17ani aducea corespondență la administrația  lagărului.Singurul lucru de care ea  știa este că în acest sat până-n 1944 locuiau numai evrei. Ea a văzut morți, nivelări de teren,zvonuri despre gropi comune și victime. De asemenea își amintea de anii în care a lucrat la moara unuia dintre evreii satului. Ei bine, este știut din declarația unui supraviețuitor (SHABS ROIF) că în acest sat au trăit 3000 de evrei care au fost împușcați în râpa din Vartec (vezi articolul lui Petre Clej din 4.11.2020). Gropi precum cea din fotografia din carte, cu osemintele unor victime, probabil s-ar mai putea găsi în Basarabia. 
 
NB  Bineînțeles că citind cartea mi-au revenit în minte multe evenimente  triste din istoria evreilor români legate de meleagurile basarabene, dar am trăit și tristețea oamenilor deportați, înfometați și  nedreptăți în acele timpuri.  Joel Ozy

Recenzia cartii LUPII de Maria Spanu Cemartan

 

Scan.jpg

 Din Poezia Naivă a Lumii

    

Ștefan Teodor Cabel

  Din POEZIA NAIVA a LUMII autori
Dumitru Ichim și  Adrian Grauenfels
Editura Saga 2020


   

    

 

 

 

 

   

 

 

Am citit de curând o carte, al cărei conținut mă cam bântuie de aproape două săptămâni. Din poezia naivă a lumii, editura Saga 2020 (o antologie).     Am încercat să mă detașez cu o atitudine critică cu privire la stilul abordat, dar m-a dominat o bucurie a lecturii căreia m-am abandonat cu plăcere. M-am gândit de unde chestia cu poezie naivă? Este o sintagmă potrivită prin folosirea sa de către Adrian Grauenfels când a conceput volumul „Din poezia naivă a lumii” atât timp cât conceptul de artă naivă există și are reprezentați notorii, mai ales în pictură. Victor Ernest Masek în Arta naivă, editura Meridiane, 1989, scrie în cartea sa: „Pentru toți acești artiști mirajul universului inedit promis de viața și arta popoarelor primitive răspundea încercării chinuitoare de a se regăsi de fapt pe ei înșiși, propria puritate, în afara ipocriziei, convențiilor și stereotipiei unei culturi oficiale resimțite ca sterilă.” Și se referea la: „Paul Gauguin începea o altfel de îmbarcare spre utopicele insule ale naivității, cea care căuta în spațiul geografic, real, urmele unei expresivități primitive a popoarelor naturale, o expresivitate plină de forță, extaz solar și de o intensitate cromatică instinctivă. El le va regăsi în insulele Oceaniei. în urma lui Gauguin, Kandinsky le va căuta în Africa de Nord; Nolde în mările sudului și în Japonia; Pechstein în insulele Palau, în China și în India; Segall în Brazilia; Klee în Tunisia ș.a.m.d.” Poetul Dumitru Ichim face acest lucru în literatură. Ceea ce se impune tranșant în poezia naivă a volumului, în special a poetului Dumitru Ichim este naturalețea, sensibilitatea nedisimulată, exuberanța, sinceritatea, originalitatea. Este aici un impact major între civilizații. Muntele indienilor, istoria, educația creștinului Dumitru Ichim, Psalmii lui David, filozofia creștină. Acestea sunt foarte bine întrepătrunse prin substanța textului.   Și altceva, un act reparatoriu, omul alb recunoaște suferința produsă, nu personal, de cei dinaintea lui, nu neapărat din neamul său, suferința produsă triburilor indiene de pretutindeni de fapt. Poezia „Doliul alb” este marcată de tragism, de durere. „Omul Alb ne-a vânat/ până când dintre noi/ au rămas doar munții și apele/ cu numele nostru. ”(pag 12) Întâlnim starea de empatie, a intra în pielea celor despre care se scrie; „poezii pe care le-am scris în British Columbia în duhul indienilor de pe aici,” spune autorul într-o conversație avută pe acest subiect. „dar Omul Alb nu înțelege/ nici un grai de-al pădurii,/ decât limba-i de sârmă ghimpată/ rupând căprioarelor carnea. (IMNUL SOARELUI CĂTRE WAKAN – TANGA)

     Nu pielea, / ci tobele noastre sunt roșii,/ ca inima/Atotputernicului Wakan-Tanga,/ ca flăcările/ iubirii din arderi de tot, / ca buzele/ ce-au sorbit din sărut neapusul rubin/ și cântă/ ca duhurile roșii prin arțari:/ „I-ya-he na-ko-da, e-ha-ge na-ko-da, / e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,/ i-ya-he, e-ha-ge na-ko-da...''

TEEPEE, înseamnă cort. Reprezentarea mentală este eliberată să circule colorând denotații: „Teepee/ sunt hărțile noastre în formă de con, (…) Fiecare lucru are un teepee/ pentru duh bântuind lăuntricul lui. (…) Niciodată să nu te încrezi/în cel nenăscut în teepee. / În afara cuvântului/el își are sălașul,/și-atât de departe de numele lui,/ că lacul și codrul și marea/ sunt scrise de el pe hârtie,/ hârtie uscată, vopsită și tare/ ca inima Omului Alb.”

„Din soare,/numai atât ați putut să-nțelegeți?/ Doar umbra? (UMĂRUL PĂRINTESC AL LUI YOHO) E prag de păduri, dar nu e doar lemn,/ e prag ca de ape,/ dar nu e ascuns pe sub lotus,/ ci-n inima Taborului din rouă/ Eu sunt ușa !,/ a zis Fiul Meu către voi,/ nu poartă,/ tot ce-ngrădirea și-ar dori mai mult. (PRAGUL DE SUS AL LUI YOHO). Admirând civilizația autohtonă sentimentele trăitorului se manifestă din preaplinul spiritual, aici filozofia creștină. Sincronizarea conceptelor ține doar de deschiderea intelectuală și sufletească a celui care o face. Sau în „ZIMBRUL ALB”: „ Și a fost seară/ precum oarecând pentru Iacob./ Și a fost dimineață/ precum în ziua a treia. / Dormisem lângă miezul de noapte/ și Yoho purta ieslea în primul colind/ cu-n Prunc gângurind/ zimbrului alb al Vârfului de Munte.” 
             La Adrian Grauenfels: „undeva ciulinii/acoperă o mare câmpie/ bântuită de capre/ desigur, femeile te tulbură/ lipsa lor fantomatică/ pe care o desenezi: trup tânăr/ ieșind din penița stiloului” (Algeria din lavoar) :

       Mai semnează: Adrian Munteanu, Barbara Fant, Judita Vaiciunaite.  L.
Ash Williams:   Mă gândesc la tot ce am moștenit, / toate trupurile îngropate pentru ca eu să fiu aici/ și să rămân aici, cum m-am născut prin durere/ cu recunoștință în oasele mele”. 
La Peter Payack este altceva: Toți cei 74 miliarde de locuitori care au populat cândva planeta sunt invitați la o petrecere./ Invitația este la ora 8 seara .. și spre surpriza mea/adresa este apartamentul meu. (Cea mai faină petrecere), Marilyn Chin, Beth Gylys: „Ei nu sunt făcuți din curbe și umbre./nu poartă fuste pentru a putea sări de sus și a te provoca/ cu ochiul, nici nu-și clatină părul, nici nu îl rotesc./ Nu e dificil să zăpăcești bărbații pentru a-i atrage:/o mișcare de șold sau, vino la ei cu fesele/ înfundate în blugi decolorați - le lipsește flerul estetic. (Problema poemelor de dragoste despre bărbați); Rowan Ricardo Phillips, Lucille Clifton, Enzo Surin, Phillis Wheatley, Hana Fratu, Alberto Ríos, Julio Cortázar, Jericho Brown.

     O incursiune deosebită în literatura lumii prin diversitatea pe care o realizează. Mulțumesc pentru volum poetului Dumitru Ichim!

______________________________

Mulțumim  scriitorului STEFAN TEODOR CABEL pentru onoarea de a prezenta recenta carte "DIN POEZIA NAIVĂ A LUMII, Editura Saga, Israel

Dumitru si Adrian